Care este semnificatia Botezului?
Botezul este una din cele sapte sfinte Taine ale Bisericii si constituie poarta de intrare in Crestinism. Biserica face prin aceasta Mare Taina nici mai mult nici mai putin decat ceea ce a lasat ca testament Mantuitorul Hristos Apostolilor: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei 28, 19). Botezul este legamant si infiere lui Dumnezeu, intrucat cel nou botezat nu mai apartine siesi si familiei sale, ci devine, dupa duh, frate al Mantuitorului Hristos. Botezul esta samanta credintei pusa in sufletul omului, samanta care mai apoi – prin participarea celui botezat la viata Bisericii, prin instructie si viata potrivit preceptelor Evangheliei – da Bisericii lui Hristos un crestin matur.
Care este rolul Catehezei ?
Rolul catehezei in pregatirea candidatilor la Botez (catehumenilor) este unul de initiere. Astfel, invatatura de credinta este expusa de catre episcop, preot sau diacon, iar candidatul la Botez trebuie sa si-o insuseasca. Dupa un timp mai scurt sau mai lung, functie de instructia fiecarui candidat in parte, se poate purcede la administrarea Tainei.
Cum se facea Cateheza in vechime?
In vechime, pregatirea candidatilor la Botez se facea printr-o serie de cateheze zilnice in tot Postul Pastelui, cu un accent deosebit pe lecturi biblice din cartile Facerea si Proverbele lui Solomon, care se citeau pe atunci la slujba de seara in cadrul careia avea loc pregatirea catehumenilor pentru Botez. Citind cuvantarile adresate catehumenilor de catre Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie de Nissa si Ioan Gura de Aur, putem lesne intelege cat de inalt era nivelul de cunostinte cerut catehumenilor pentru a fi botezati. Exceptie de la aceasta regula faceau, desigur, copiii, dar in cazul lor apartenenta la o familie crestina si marturia nasilor era o garantie suficienta pentru Biserica in ceea ce privea educatia crestina pe care urmau sa o primeasca in sanul familiei.
Cat de actuala mai este cateheza astazi?
Cateheza ramane si acum, ca si in vechime, un instrument de invatatura important pentru Biserica. Deoarece astazi majoritatea botezurilor sunt savarsite la varsta frageda, perioada de catehumenat aproape ca a disparut din practica Bisericii. Din nefericire, apartenenta pruncilor la familiile asa-zis crestine nu mai prezinta o garantie ca vor fi si educati in spiritul Evangheliei.
Drept urmare, de seriozitatea cu care este abordata cateheza – deopotriva de catre catehet dar si de catre catehumen, in cazul pruncilor reprezentat de nasi – va depinde cresterea duhovniceasca a celui botezat. Harul primit la Botez trebuie sa fie sporit printr-o impreuna-lucrare a omului cu Dumnezeu, printr-o constientizare a fagaduintelor facute la Botez.
Cine poate savarsi Taina Botezului?
Dreptul de a savarsi Botezul il are numai episcopul sau preotul. In lipsa de preot poate boteza si calugarul simplu sau diaconul, iar la vreme de mare nevoie, daca pruncul e pe moarte, il poate boteza orice crestin botezat ortodox, barbat sau femeie si chiar tatal pruncului, afundand pruncul de trei ori in apa curata si rostind formula sfanta a Botezului: “Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”. Dar daca cel botezat astfel ramane in viata, preotul va completa slujba Botezului, dupa randuiala obisnuita, dar numai de la cufundare inainte, adica nu se mai citesc exorcismele (lepadarile) si nu se mai face sfintirea apei, ci numai il mirunge cu Sf. Mir, citindu-i rugaciunile care urmeaza de aici inainte.
Unde se săvârșește Botezul?
Botezul se savarseste in pridvorul sau pronaosul bisericii. Canoanele opresc savarsirea Botezului nu numai in case, ci chiar in paraclisele din casele particulare. Numai in cazuri cu totul rare si de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se ingaduie savarsirea Botezului in case.
Care este rolul nasilor?
Nasii sunt persoane – de preferat mai in varsta – care insotesc pe prunc la Botez, raspunzand si facand cuvenita marturisire de credinta in locul si in numele pruncului care se boteaza. Ei nu trebuie alesi dupa criterii de statut social sau financiare, ci dupa marturia vietii lor, care trebuie sa fie conforma cu preceptele Evangheliei, adica sa fie crestini ortodocsi cu nume bun in obstea lor.
Nasii sunt parintii sufletesti ai pruncului, nascandu-l pentru viata cea noua, in Duhul, asa cum parintii l-au nascut pentru viata cea trupeasca. Sunt totodata garanti (sau chezasi) ai acestuia in fata lui Dumnezeu si a Bisericii, chezasuind ca pruncul (finul) va fi crescut in credinta crestina si ca va fi un bun credincios. Nu pot fi nasi parintii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un nas. Nasul este dator sa se ingrijeasca de viata religioasa si morala a finului sau si, la vremea cuvenita, sa-l invete adevarurile credintei crestine. Sa-i fie invatator si indrumator in cele sufletesti, sarguindu-se a face din el un bun credincios si vrednic madular al Bisericii in care a intrat prin Botez. Acesta este mandatul Bisericii catre nasi. La randul sau, finul este dator sa asculte pe nas si sa-l respecte, la fel ca pe parintii sai dupa trup.
Cum si cu ce ne pregatim pentru Botez?
Inainte de Botez, atat parintii copilului cat si nasii trebuie sa posteasca, sa se spovedeasca, si sa vina la sedinta catehetica organizata de preotul paroh. Nasul este dator sa ştie pe de rost Marturisirea de credinta (Crezul).
Pentru Sfantul Botez este nevoie de:
-
O lumanare de botez, care se poate lua de la biserica;
-
O panză alba, numita crasma, de dimensiunile unui cearceaf mai mic;
-
Un prosop mare cu care va fi sters pruncul dupa Botez;
-
O sticluta cu ulei de masline, care va fi sfintit pentru ungerea pruncului;
-
Un rand nou de hainute, de preferat de culoare alba;
-
O fasa.
Explicarea slujbei Sfantului Botez
sub forma de intrebari si raspunsuri
Randuiala la primirea catehumenului se face in fata usilor bisericii, in pridvor, inainte de slujba Botezului, deoarece cel nebotezat nu e madular al Bisericii si nici cetatean al cerului ale carui usi ni le deschide numai Botezul. Aceasta randuiala consta in exorcismele rostite de catre preot, urmate de lepadarile si impreunarea cu Hristos la care se angajeaza nasul, ca garant in fata lui Dumnezeu.
Sunt trei rugaciuni in care preotul roaga pe Dumnezeu sa indeparteze de la catehumen toata puterea cea rea a diavolului.
Sunt intreita lepadare a catehumenului (sau a nasului, in numele catehumenului) de satana, urmata de intreita lui asigurare ca s-a unit cu Hristos.
In timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre Apus sufland si scuipand intracolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde vine intunericul, ci si locasul celui rau, al lui satana, care e numit si „stapanitorul intunericului” (Luca 22, 32; Efes. 6, 6, 12). Urmand cuvintelor Sfantului Apostol Pavel, care ne indeamna „sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii” (Rom. 13, 12), catehumenul scuipa pe diavol, in semn ca s-a lepadat cu totul de el si de faptele lui, adica de pacate. Iar cand catehumenul (nasul) marturiseste unirea sa cu Hristos, o face cu fata spre Rasarit, caci intr-acolo era zidit Raiul (Fac. 2, 8), din care au fost izgoniti primii oameni in urma pacatului si pe care ni-l deschide iarasi Botezul si tot de acolo ne rasare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a si venit Lumina cea adevarata a sufletelor, Hristos.
Este sfintirea apei pentru botez, printr-o ectenie si o lunga si frumoasa rugaciune, in care preotul se roaga pentru sine insusi, ca Dumnezeu sa-i ajute sa savarseasca cu vrednicie Sfanta Taina, pentru cel ce se boteaza si pentru sfintirea apei prin harul si puterea Sfantului Duh.
Este ungerea celui ce se boteaza cu untdelemnul bucuriei (Ps. 44, 9 si Evr. 1, 9) pe frunte, piept, la maini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvantat atunci de catre preot, printr-o rugaciune deosebita, si din el preotul toarna in apa botezului, de trei ori, crucis.
Ungerea inseamna mai multe lucruri:
-
-
Untdelemnul fiind rodul maslinului, ungerea cu el este semnul milei si al bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost izbavit din noianul pacatelor, asa cum ramura de maslin adusa de porumbel lui Noe, era semnul impacarii maniei dumnezeiesti si al izbavirii din potop (Fac. 8, 11). Caci apa potopului a fost preinchipuirea Botezului, precum ne invata Sf. Apostol Petru (I Petru 3, 20-21), iar porumbelul preinchipuia pe Duhul Sfant.
-
Ne aduce aminte de ungerea cu care erau unsi in Legea veche arhiereii, imparatii si proorocii, cu care a fost uns Insusi Mantuitorul, „Unsul Domnului” (I Regi 10, 1,5; Isaia 61, 1; Luca 4, 18; Fapte 10, 10, 38) si la care ne-a facut si pe noi partasi, caci insusi numele de „crestin” vine de la cuvantul grecesc Χριστος, care inseamna „uns”.
-
Ungerea inchipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, inainte de ingropare, deoarece catehumenul va inchipui, prin afundarea in apa, ingroparea impreuna cu Hristos si invierea impreuna cu El.
-
A treia si cea mai de seama parte a slujbei Botezului este insasi savarsirea Tainei, adica intreita afundare a pruncului de catre preot in apa sfintita din cristelnita, cu cuvintele: «Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui (la intaia afundare) si al Fiului (la a doua afundare) si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).
Aceasta intreita afundare arata pe de o parte temeiul credintei noastre in Sfanta Treime, iar pe de alta inchipuie cele trei zile petrecute de Domnul in mormant (Matei 12, 40); prin afundarea in apa se inchipuie moartea noastra pentru viata in pacat, de pana aici, si ingroparea noastra impreuna cu Hristos; iar prin iesirea din apa se inchipuie invierea noastra impreuna cu El, pentru viata cea noua intru Hristos.
In Biserica Ortodoxa aceasta Sfanta Taina se impartaseste crestinului imediat dupa Botez; de aceea, randuiala ei nu alcatuieste o slujba aparte, de sine statatoare, ci e impreunata cu aceea a Botezului, ca o prelungire a ei.
Este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o anumita randuiala, in primele trei zile din saptamana Patimilor si sfintit de catre Patriarh impreuna cu membrii Sfantului Sinod, joi in aceeasi saptamana, la Liturghie. Se imparte episcopilor si tuturor bisericilor din cuprinsul Patriarhiei. Prin multimea mirodeniilor din care e facut, el inchipuie multimea si felurimea darurilor si puterilor Sfantului Duh. Sfantul Mir e folosit nu numai la a doua Taina, dupa Botez, ci si la sfintirea antimiselor si a bisericilor.
Dupa savarsirea Botezului, preotul citeste indata o rugaciune in care roaga pe Dumnezeu sa invredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfantul Mir si de impartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi il unge cu Sfantul Mir, facandu-i semnul crucii: la frunte, pentru sfintirea mintii si a gandurilor; la ochi, nari, gura si urechi, pentru sfintirea simturilor; la piept si pe spate, pentru sfintirea inimii si a dorintelor; la maini si pe picioare, pentru sfintirea faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data zice cuvintele: «Pecetea darului Sfantului Duh. Amin».
Ungerea aceasta este semnul darului Sfantului Duh, Care S-a pogorat in chip vazut asupra Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si Care acum ni se da si noua, dupa botez, in chip nevazut. Prin ungere, noul botezat este un nou hristos, adica uns al Domnului, caci cuvantul grecesc Χριστος inseamna uns.
Inconjurarea mesei botezului, spalarea pruncului si tunderea parului.
Slujitorii, impreuna cu nasul si pruncul, inconjoara de trei ori cristelnita si masa pe care este Sfanta Evanghelie, cantand imnul: „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia”, luat din Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Galateni (3, 27).
Aceasta inconjurare in forma de hora este semnul bucuriei Bisericii pentru primirea in sanul ei a unui nou credincios al lui Hristos. Dupa aceasta, se citeste Apostolul din epistola catre Romani (6,3-11), in care Sfantul Apostol Pavel arata insemnatatea si efectele botezului, apoi Evanghelia de la Sfantul Matei (28, 19, 20), in care se cuprind cuvintele cu care Mantuitorul a intemeiat Taina Botezului.
Dupa ce preotul rosteste mai multe rugaciuni pentru pastrarea nestirbita a darurilor Botezului si Sfantului Mir in noul botezat, uda in apa fasa pruncului si stropeste intai fata acestuia, apoi spala toate locurile unde a fost uns cu Sfantul Mir, stergand astfel Mirul ramas.
Dupa alte rugaciuni, preotul taie crucis cateva fire din crestetul pruncului si le pune in cristelnita rostind cuvintele: «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui…» etc. La popoarele vechi, parul capului era privit ca un semn al puterii si tariei barbatesti (Jud. 16, 18-20); de aceea tunderea lui inchipuie predarea desavarsita a noului botezat in stapanirea si sub ascultarea lui Dumnezeu, intru Care s-a botezat si Care-i este de acum cap sau conducator. Fiind facuta crucis, tunderea e si pecetea lui Hristos; iar intrucat parul este un produs al trupului, tunderea lui alcatuieste si o parga sau o jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos, de aceea, parul taiat nici nu se arunca oriunde, ci se pune in loc curat, de obicei in cristelnita.
Se termina cu o scurta ectenie intreita pentru prunc si pentru nas, dupa care se face incheierea slujbei. Preotul impartaseste apoi pe prunc cu Sfintele Taine din fata usilor imparatesti, caci aceasta este sfarsitul si coroana Tainelor; prin ea noul crestin se uneste desavarsit cu Hristos, devenind astfel madular deplin si adevarat al Bisericii, Trupul lui Hristos.
Textele au fost compilate folosind urmatoarea bibliografie:
-
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane (EIBMBOR), Bucuresti, 1990.
-
Invatatura de Credinta Ortodoxa – tiparita pentru prima data in anul 1952 de catre Arhiepiscopia Bucurestilor cu aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si cu binecuvantarea Patriarhului Romaniei, Iustinian. Retiparita in anul 1992 la Bucuresti, in anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iasi.
-
Preot Profesor Dumitru Belu, Preot Profesor Isidor Tudoran si Profesor Iorgu Ivan, Catehism Ortodox, Sibiu, 1956. Retiparit de catre Arhiepiscopia Alba Iuliei in anul 2005.
-
Antony M. Coniaris, Introducing the Orthodox Church: Its Faith and Life, Light and Life Publishing Company, Minneapolis, Minnesota, 1982.